Descripción
Compositor: Cenuse Oana
Letrista: Vilceanu Claudiu-Constantin
Letrista: Cosman Andrei-Ciprian
Letra y traducción
Original
Cad în gol ca un fulg în aer mă transform.
Am lacrimi pe față, le simt cum îngheață.
Nu, nici nu pot, simt iarna cum își face loc pe buzele tale.
Frigul nu dispare și când un vis se termină, hai spune-mi cine-i de vină?
Când pașii tăi în surdină au devenit o rutină.
Tu mi-ai fost raiul pe pământ și soarele și noaptea mea cu lună plină.
Și-acum mă copleș cu gândul că vii și pleci precum vântul.
Ne-am pierdut focul, lumina, ne-am întărcat jurământul și ne gândim la tot ce-a fost și nu mai e.
Printre ruine și umbre, e atât de frig, frig.
E gheață și mintea-i în ceață. Am așteptat iubirea până când am amorțit.
Frig, frig.
E rece și timpul tot trece. Într-un final în coada ta nu o să mai simt.
E tot mai frig, frig.
Degeaba ne învelim cu gândul că va fi bine, dar zilnic trăim deznodământul.
Tot ne încălzim sufletele au înghețat tot, amintiri pun un nod în gât, încât iar simt că mă sufoc. Ba ne iubim, ba detestăm.
Vrei să plecăm, dar încă stăm. Asta e ruleta rusească sau ce vrei să ne jucăm?
Tu crezi că în viața asta totu-i despre tine. Iar dacă-i așa, spune-mi de ce ai nevoie de mine?
Vin vorbe buni, apari în sută din foc în pat. Acum sunt cum vrei.
Ai început să ceri ca multe, să-ți caut inima. Dar unde e? Plus că te schimbi ca vremea. Nu înțeleg deloc.
Zi de ce mă gonesc și apoi mă suni să mă întorc?
-Vii acasă, crezi că am ceva să-ți zic?
-Lumina e difuză, pașii mei se-ntorc în -timp.
-Ia-mă de mână, față în față, tot ce simt e că s-a creat un zid. Nu te mai vreau, e atât de-
Frig, frig. E gheață și mintea-i în ceață.
Am așteptat iubirea până când am amorțit. Frig, frig.
E rece și timpul tot trece.
Într-un final în coada ta nu o să mai simt. Ooo!
Ooo!
Ooo!
Traducción al español
Caigo al vacío como un copo en el aire me transformo.
Tengo lágrimas en la cara, las siento congelarse.
No, yo tampoco puedo, puedo sentir el invierno abriéndose paso hasta tus labios.
El frío no se quita y cuando un sueño termina, vamos, dime ¿quién tiene la culpa?
Cuando tus pasos silenciosos se han convertido en una rutina.
Fuiste mi cielo en la tierra y mi noche de sol y luna llena.
Y ahora me abruma la idea de que vienes y vas como el viento.
Perdimos nuestro fuego, nuestra luz, rompimos nuestro juramento y pensamos en todo lo que fue y ya no es.
Entre las ruinas y las sombras, hace mucho frío.
Está helado y su mente está confusa. Esperé el amor hasta que me quedé insensible.
Frío, frío.
Hace frío y el tiempo corre. Al final ya no sentiré en tu cola.
Cada vez hace más frío, más frío.
En vano nos envolvemos en el pensamiento de que todo estará bien, pero diariamente experimentamos el resultado.
Seguimos calentándonos, nuestras almas lo han congelado todo, los recuerdos me hacen un nudo en la garganta, de modo que siento que me asfixio nuevamente. Nos amamos, nos odiamos.
Quieres que nos vayamos, pero todavía nos quedamos. ¿Esto es ruleta rusa o a qué quieres que juguemos?
Piensas que en esta vida todo se trata de ti. Y si es así, dime ¿por qué me necesitas?
Vienen buenas palabras, apareces al cien por cien del fuego en la cama. Ahora soy como tu quieres.
Empezaste a pedir mucho, a buscar en tu corazón. ¿Pero dónde está? Además cambias como el clima. No entiendo nada.
¿Por qué estoy huyendo y luego me llamas para volver?
- Ya vuelves a casa, ¿crees que tengo algo que decirte?
-La luz se difunde, mis pasos giran en el tiempo.
-Toma mi mano, frente a frente, lo único que siento es que se ha creado un muro. Ya no te quiero, es tan-
Frío, frío. Está helado y su mente está confusa.
Esperé el amor hasta que me quedé insensible. Frío, frío.
Hace frío y el tiempo corre.
Al final ya no sentiré en tu cola. ¡Ooo!
¡Ooo!
¡Ooo!