Descripción
Compositor: Loredana Groza
Letrista: Loredana Groza
Letra y traducción
Original
Înregistrează un mesaj după semnalul sonor.
Tu, tu-mi trimiți inimioare, inimioare, când îți spun că mă doare tare și mă întreb de ce oare?
Oare dragostea noastră moare ca o floare, moare, dispare ca un soare ce apune în mare? Unde am greșit? Unde oare?
Euforia de la început s-a consumat ca un fitil de lampă.
Nu a rămas decât reflexul dragostei. Rutina a ieșit la rampă.
Riduri de singurătate. Anxietatea îmi sapă pe față.
Prinsă între gesturi fără viață, superficial mă privești cu ochii de gheață.
Mă rănesc și oceanul nostalgiei se revarsă, iar cuvinte nespuse în tăceri se agață.
Lacrimi invizibile îmi alunecă pe față.
Tu îmi trimiți inimioare, inimioare, când îți spun că mă doare tare și mă întreb de ce oare, oare dragostea noastră moare ca o floare, moare, dispare ca un soare ce apune în mare? Unde am greșit?
Unde oare?
Mă prinzi în brațe seară de seară, într-un dans repetat, fără greșeală și mă simt ca o pagină goală.
Nu pierzi niciun pas și mă lași fără glas când vreau să-ți spun bun rămas. Asta-i tot ce a rămas.
Mmm.
Tu îmi trimiți inimioare, inimioare, când îți spun că mă doare tare și mă întreb de ce oare, oare dragostea noastră moare ca o floare, moare, dispare ca un soare ce apune în mare? Unde am greșit? Unde oare?
Mă prinzi în brațe seară de seară, într-un dans repetat, fără greșeală și mă simt ca o pagină goală.
Nu pierzi niciun pas și mă lași fără glas când vreau să spun bun rămas. Asta-i tot ce a rămas.
Tu îmi trimiți inimioare, inimioare, când îți spun că mă doare tare și mă întreb de ce oare, oare dragostea noastră moare ca o floare, moare, dispare ca un soare ce apune în mare? Unde am greșit?
Unde oare?
Traducción al español
Graba un mensaje después del pitido.
Tú, me envías corazones, corazones, cuando te digo que tengo tanto dolor y me pregunto ¿por qué?
¿Nuestro amor muere como una flor, muere, desaparece como un sol poniéndose en el mar? ¿Dónde me equivoqué? ¿Dónde?
La euforia del principio se consumió como la mecha de una lámpara.
Todo lo que quedó fue el reflejo del amor. La rutina ha terminado.
Arrugas de soledad. La ansiedad se clava en mi cara.
Atrapada entre gestos sin vida, me miras superficialmente con ojos helados.
Me duele y el océano de la nostalgia se desborda y las palabras no dichas se aferran en los silencios.
Lágrimas invisibles se deslizan por mi rostro.
Me envías corazones, corazones, cuando te digo que duele tanto y me pregunto por qué, ¿nuestro amor está muriendo como una flor, muriendo, desapareciendo como un sol poniéndose en el mar? ¿Dónde me equivoqué?
¿Dónde?
Me sostienes en tus brazos noche tras noche, en un baile repetido, sin falta, y me siento como una página en blanco.
No pierdes el ritmo y me dejas sin palabras cuando quiero despedirte. Eso es todo lo que queda.
Mmm.
Me envías corazones, corazones, cuando te digo que duele tanto y me pregunto por qué, ¿nuestro amor está muriendo como una flor, muriendo, desapareciendo como un sol poniéndose en el mar? ¿Dónde me equivoqué? ¿Dónde?
Me sostienes en tus brazos noche tras noche, en un baile repetido, sin falta, y me siento como una página en blanco.
No pierdes el ritmo y me dejas sin palabras cuando quiero despedirte. Eso es todo lo que queda.
Me envías corazones, corazones, cuando te digo que duele tanto y me pregunto por qué, ¿nuestro amor está muriendo como una flor, muriendo, desapareciendo como un sol poniéndose en el mar? ¿Dónde me equivoqué?
¿Dónde?